- vestígiu
- s. n. [-giu pron. -gìu], art. vestígiul; pl. vestígii, art. vestígiile (sil. -gi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
vestigiu — VESTÍGIU, vestigii, s.n. (livr.) Urmă din trecut; rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult (şi care prezintă o importanţă documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Trimis de ana zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 VESTÍGIU… … Dicționar Român
relicvă — RELÍCVĂ, relicve, s.f. 1. Obiect rămas din trecut şi păstrat ca o amintire scumpă sau valoroasă; vestigiu. 2. (La pl.) Moaşte. – Din fr. relique, lat. reliquiae. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 RELÍCVĂ s. 1. rămăşiţă, urmă,… … Dicționar Român
vestigio — ve·stì·gio s.m. 1. LE impronta del piede, orma: di vaga fera le vestigia sparse | cercai per poggi solitarii et ermi (Petrarca) | per anton., piede: ove vestigio uman la rena stampi (Petrarca) | fig., esempio, modello 2. CO fig., memoria, ricordo … Dizionario italiano
moaşte — MOÁŞTE s.f. pl. (În religia creştină) Rămăşiţele mumificate din corpul unei persoane considerată sfântă; p. ext. veşmânt, parte de veşmânt sau orice alt obiect care a aparţinut unei astfel de persoane (şi căreia i se atribuie puteri… … Dicționar Român
relict — relíct adj. n., s. n., f. relíctă; pl. n. şi f. relícte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RELÍC//T relicttă (relictţi, relictte) şi substantival : Specie relicttă specie de plante sau de animale care s a menţinut până… … Dicționar Român
semn — SEMN, semne, s.n. 1. Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva. ♢ loc. adv. Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioară a unui fenomen care permite să se presupună sau să se precizeze natura lui. ♢ expr. (În… … Dicționar Român
urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare … Dicționar Român